midant

Archive for the month “octombrie, 2012”

Ultima zi


..din luna.

In vanzari ultima zi e echivalentul ultimei sanse la un salariu decent luna viitoare.In functie de ce presupune target-ul tau, la sfarsit de luna el trebuie realizat, altfel…N-ai target sau nu-i complet…

E ziua in care telefonul suna ca nebunu` sau il exploatezi tu ca un nebun.Ziua in care nu ai familie decat la terminarea programului.Trist, dar asta e ritmul.

Azi, acum, si un banc mai bun nu cred ca mi-ar smulge un zambet, asa ca maine promit ceva suculent.

In final, o dedicatie pentru toti agentii de vanzari.De peste tot.

Ceva ce binedispune


Mai putine vorbe, mai multa muzica.Azi.

Autoservire


Viata unui agent de vanzari e simpla.Munca si pauza de masa.
Pauza de masa inseamna: mancat acasa, mancat in oras sau pachet la tine.Ultima varianta e mai rar intalnita, dar exista.
Daca mananci in oras nu inseamna ca stai bine cu banii.Agentul de vanzari stie cel mai bine unde mananci mult si ieftin.Calitatea e lasata la urma.Trebuie sa te saturi, nu sa ragai icre negre.
Gasisem eu si colegul de departament un loc cu autoservire in care sa manca de 12 lei felul intai, doi si desert, basca un suc la 250 ml sau o cafea.Poamana!
Mancarea de cazan face toti banii.Mai ales noi astia nascuti in anii 70` care mancam banana cu tot cu ambalaj si rodeam „albul” de la coaja de portocala.Digeram si piuneze.Stomac calit cu soia nemodificata, nu ca astia din ziua de azi, tranzactiv si opt-uri cu iaurtul in mana.
Cand terminai de hapait, simteai ca ai in stomac o nicovala.Frate, zici ca te tragea mancarea in pamant.Jumate de ora erai coplesit fizic de ce ai ingurgitat, iar dupa alte doua ore mureai de foame.
Acu` vreo luna ne ducem sa mancam la autoservire.Vara, cald.Ora 16.Un singur client infuleca linistit la o masa chiar langa casa de marcat.Noi fericiti ca nu e aglomeratie si ca nu stam la coada ne alegem mancarea si ne apropiem de casa de marcat.
Atunci il vad.Pe perete la inaltimea ochilor mei.Maro cu antene lungi.Cam patru centimetri si evident viu.Pe numele lui Blattaria sau carcalac sau gandac de bucatarie.
Cum nu ma pot abtine de fel ii zic gagicii de la casa aratand cu capul spre musafir:
-Aveti clienti nu gluma..
Fatuca sa fi avut 25 de ani 1,70 metri si vreo 85 kg dar tot n-o credeam capabila de racnetul ala cand a vazut insecta.
Insantaneu in spatele meu singurul client care manca, si-a scapat obiectul cu care ducea mancarea la gura.Zanganitul metalului in farfurie m-a facut sa inteleg ce-am declansat.
De dupa usile batante a aparut o bucatareasa.Fara descriere, ca nu are rost.Toti stim cum arata majoritatea bucatareselor, iar asta nu facea exceptie.Ba da.Avea manusi din acelea de punga pe mana.
Latra catre asta tanara:
-Ce tipi , fa asa?
Aia mica inca incremenita, ii arata din cap catre ‘monstru’.
Daca bucatareasa aia avea baros in mana distrugea toata structura de baza a cladirii.Gandacul a avut sansa de a se subtia si extinde cum nu credea ca e in stare vreodata.A murit lasand in urma o pata pe tapet.
Femeia violenta a disparut in bucatarie iar asta mica, inca vibra de repulsie in timp ce-mi incasa banii pe mancare.
De ce sa mint ca am mancat cu noduri?Mi-era o foame…
V-am zis ca am stomacul tare.
papa bun

Luni


Ai avut vreodata senzatia ca nu ai dormit deloc?
E, asa a fost pentru mine aceasta dimineata.Cand a tiuit alarma ma gandeam ca nu-i posibil, ca doar ce pusesem capul pe perna.
E de la schimbarea de ora, e de la faptul ca ploua afara?

image

Navigare în articole